L. Frank Baum face portretul personajului Ozma ca fiind un conducator extrem de bun si plin de compasiune, care nu recurge la violenta si care nu face rau nici celor mai rai dusmanii ai ei. In carte, ea a plecat din Oz pentru a salva Familia Regala a tinutului Ev din ghearele regelui Nome, demonstrand  ca bunatatea si grija ei se extinde mult dincolo de propriul regat. Cand Nome a încercat sa cucereasca si sa distruga Oz din razbunare, Ozma a facut tot posibilul sa pastreze pacea, fapt care a dus la propunerea Sperietoarei ca dusmanii sa bea din Fântâna din Oblivion pentru a uita de intentiile lor rele.